O revoluţie spirituală

Cum putem să schimbăm ceva esenţial în România?

 Misionarismul actual în România este dictat de raţiuni instituţionale şi nu de o reală grijă faţă de viitorul veşnic al oamenilor. Persoane izolate sunt rupte de Biserica instituţională Ortodoxă, Romano Catolică, sau Greco Catolică şi sunt convinse că trebuie să se boteze în apă când sunt mature, deoarece botezul lor s-a făcut în lipsa unei decizii personale, bazată pe discernământul personal. Aceste persoane mai sunt convinse că închinarea la Dumnezeu, în faţa icoanelor, sau a statuilor, care îl reprezintă pe Isus, înseamnă idolatrie şi că deci se impune cu necesitate ca orice credincios să renunţe la acest obicei ‚greşit.’ Aceste argumente par a fi extrem de convingătoare în faţa unor persoane ne pregătite din punct de vedere teologic şi aceste persoane sfârşesc prin a fi ‚mutate’ dintr-o instituţie bisericească în altă instituţie bisericească, fără ca mare lucru să se întâmple. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu nu este o instituţie bisericească, sau alta, este o realitate spirituală, care se situează în interiorul fiinţelor umane, acolo unde locuieşte Dumnezeu. „Drept răspuns, Isus i-a zis: <<Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el>>.” (Ioan 14; 23) Toţi aceia în care locuieşte Dumnezeu reprezintă Biserica Sa, indiferent de confesiunea creştină de care aceştia aparţin sau nu. Aceia care condiţionează apartenenţa oamenilor de apartenenţa la o Biserică instituţională sau alta fac o politică proprie, în direcţia protejării propriilor lor interese.

Ar fi ideal să se înceteze cu manipularea conştiinţelor, să se oprească a se abuza de ne ştiinţa oamenilor, în probleme de doctrine şi dogme creştine şi este timpul să facem singurul lucru pe care ne este dat să îl facem şi care reprezintă misiunea primită de la Isus Cristos. Această misiune înseamnă de a îi aduce pe oameni la El, nu la o instituţie bisericească sau alta. Teologii nu se înţeleg între ei, se ceartă de 2000 de ani încoace şi fac tot posibilul să atragă întreaga lumea în aceste dispute. Cine are dreptate? Este foarte greu de stabilit întrucât la mijloc sunt păreri parţiale în confruntare cu alte păreri parţiale. Instaurarea prin tradiţie a unor opinii greşite nu înseamnă că acestea devin corecte. Toate Bisericile instituţionale şi-au format tradiţii, adică reguli fixe, doctrine şi dogme, la care membrii lor trebuie să se supună. În realitate nu trebuie să ne supunem decât lui Dumnezeu, pentru că El ne iubeşte. Bisericile instituţionale nu ne iubesc, ne manipulează, se servesc de noi şi îşi promovează propriile interese. Orice organizaţie profită în primul rând organizatorilor.

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu nu este o organizaţie cu caracter religios, sau o instituţie bisericească, este Templul spiritual al lui Cristos. „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Corinteni 3; 16) Duhul lui Dumnezeu, adică Dumnezeu nu locuieşte în clădiri făcute de mâini omeneşti, oricât de impunătoare ar fi acestea. „Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.” (Faptele Apostolilor 17; 24-25) Bisericile instituţionale sunt multe dar adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una singură. Aceasta este o Biserică invizibilă din punct de vedere instituţional, fără clădiri, fără funcţionari religioşi, fără conturi bancare şi care se află în interiorul Creştinilor născuţi din nou şi care, la rândul lor se află în această Biserică, prin aceea că se află în Cristos şi că toţi, fără excepţie sunt conduşi de acelaşi Spirit, adică de Duhul lui Dumnezeu. Dacă Duhul lui Dumnezeu, care este Unul singur şi una cu Dumnezeu, formând un singur Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, locuieşte în toţi Creştinii născuţi din nou, toţi împreună formează o singură Biserică Spirituală Unică, care este cu totul altceva decât multitudinea de Biserici instituţionale.  

Botezul copiilor se practica frecvent în Biserica primară şi din punct de vedere teologic nu este nici o greşeală, deoarece persoana respectivă, chiar dacă nu a avut discernământ atunci când a fost botezată, va confirma sau infirma ulterior, în mod inevitabil, prin viaţa sa, botezul în apă creştin, care s-a săvârşit asupra sa, deci îşi va exprima în felul acesta discernământul şi voinţa. Închinarea în faţa icoanelor sau a statuilor nu este nici ea o problemă pentru că închinarea nu se adresează icoanelor, sau statuilor propriu zise, ca şi obiecte autonome, şi care au puteri proprii, ci se face lui Dumnezeu, în faţa icoanelor, sau a statuilor. Rugăciunea în sine nu dobândeşte putere suplimentară, din acest motiv, întrucât forţa rugăciunii constă în credinţa şi puritatea morală a celui care o face şi nu în prezenţa sau absenţa icoanelor, sau a statuilor. Între idolatria care se practica în Vechiul Testament şi închinarea creştină în faţa icoanelor, sau a statuilor este o diferenţă uriaşă. Care este aceasta? Icoana prezintă chipul lui Isus, în mod simbolic şi simbolul este pe deplin acceptat în Creştinism. Dacă blamăm simbolul, adică icoana, sau statuia, aceasta înseamnă că impietăm şi Persoana pe care acest simbol o reprezintă, adică pe Isus. Dacă închinarea în faţa simbolului lui Isus este idolatrie, ce este atunci, închinarea la El? Dacă acceptăm simbolul pâinii şi al vinului de ce să respingem simbolul crucii sau al imaginii lui Isus? La mijloc se află o politică instituţională bisericească care doreşte să îi transfere pe oameni dintr-o Biserică instituţională în alta, cu scopul de a îşi întări propriile instituţii. Nu se are în vedere în primul rând interesul credincioşilor, ca şi indivizi chemaţi la mântuire, ci interesele specifice ale diverselor organizaţii religioase creştine.

Problema adevărată a Creştinilor Ortodocşi, sau Romano Catolici, Greco Catolici, Protestanţi, Reformaţi, Neo-protestanţi, etc., este renaşterea lor spirituală şi îmbrăcarea lor cu puterea venită de la Dumnezeu. Isus a spus că nimeni nu poate vedea Împărăţia Cerurilor dacă nu se naşte din nou. (Ioan 3; 3) A repetat acest lucru, subliniindu-i în felul acesta importanţa, atunci când a spus că „...dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre În Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3; 5) În Ioan 3; cu 6 ni se spune că „Ce născut din carne, este carne şi ce este născut din Duh este Duh.” Creştinii au nevoie să se nască, a doua oară, din Duh, adică din Dumnezeu, căci numai în felul acesta ei pot devenii copii ai Lui. Creştinii Ortodocşi, ca şi toţi ceilalţi Creştini, au această nevoie, dacă cu adevărat ei speră la mântuire, adică la un viitor în Împărăţia Cerurilor. Nu este nevoie să îi întrebe pe preoţii, care o să îi înconjoare cu explicaţii prin care vor dilua la maximum răspunsul, în baza doctrinelor, propriilor lor instituţii bisericeşti. Este de ajuns să citească Biblia, evanghelia după Ioan, la capitolul 3 şi după aceea, dacă vor, pot să îi întrebe şi pe preoţi. Dacă răspunsul primit este că această naştere din nou nu este pentru toată lumea, atunci trebuie să ştie că au fost induşi în eroare, din considerente de politică instituţională.

„Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24; 49)

Cei care sunt cu adevărat interesaţi de mântuirea celor din jurul lor ar trebui să lase la o parte încercarea de a îi convinge pe alţii că teologia lor este greşită, mai ales că pentru a face teologie comparată este nevoie de foarte multe studii şi ar trebui să invite pe toţi Creştinii, indiferent dacă au fost botezaţi copii, sau adulţi să se roage pentru primirea puterii de sus, adică a Darurilor şi roadelor Duhului Sfânt. (Faptele Apostolilor 10; 45) Împărăţia lui Dumnezeu stă în putere şi de aceea le propun confraţilor mei creştini să lase pentru moment teologia empirică, atât de mult practicată de foarte multă lume şi să se ocupe de aspectul de putere, deoarece mai întâi vine legătura personală cu Dumnezeu şi după aceea vin toate celelalte. Adevărata Biserică a lui Cristos este formată din toţi aceia care se află într-o legătură personală cu El, care au fost regeneraţi spiritual, adică născuţi din nou şi al căror nume este înscris în Cartea vieţii, încă înainte de întemeierea lumii. Această Biserică este o realitate spirituală şi nu instituţională şi membrii ei se află într-o unitate perfectă, aşa cu a dorit Isus şi a exprimat în rugăciunea Sa. (Ioan 17; 21-22) Nu este nevoie ca cineva să fie botezat mai întâi în apă la maturitate, sau să iasă dintr-o confesiune creştină şi să intre în alta şi numai după aceea să poată să primească puterea Duhului Sfânt. Aceasta este o învăţătură greşită, concepută pentru a servi o instituţie bisericească, care să promoveze interesele celor care o conduc.

Imaginaţi-vă ce schimbare radicală se va produce în România dacă milioanelor de Creştini Ortodocşi, Romano Catolici, sau Greco Catolici, etc., vor avea deschisă calea către a fi îmbrăcaţi, în mod personal, cu puterea lui Dumnezeu, dacă aceşti Creştini vor beneficia de darurile şi roadele Duhului Sfânt. Nu trebuie decât ca aceşti Creştini să fie chemaţi la o astfel de lucrare şi mulţi vor venii bucuroşi. Nu trebuie ca Bisericile lor instituţionale să se simtă în pericol şi să încerce să oprească această acţiune, deoarece această chemare nu este îndreptată împotriva nici unei Biserici instituţionale, este făcută pentru beneficiul veşnic al oricărui om. Dacă vrem să schimbă ceva fundamental în România, aceasta este modalitatea de a o face, aceasta este calea către Miracol.

Elemente de detaliu, cu caracter teologic, care ne arată relativitatea oricărei teologii, se găsesc în cartea „Biserica celor născuţi din Spirit şi Bisericile corporatiste – Creştinism spiritual şi religie instituţională,” care se poate descărca liber de pe site-ul www.bisericaspiritualaunica.com